Totul pare mult mai greu acum. Nu ca as vrea sa devin sentimentala, doamne fereste, doar ca ma gandesc cu multa parere de rau la anul trecut, prin primavara, cand totul era usor, frate. Era usor pentru ca eram la sfarsitul clasei a 8a. Pentru ca aveam o multime de prieteni. Era usor pentru ca desi nu imi era dat voie sa ies noaptea in oras, ma distram la fel de bine si ziua. Pentru ca nu aveam capul plin de prostii care imi ocupau mintea degeaba. Pentru ca totul era foarte clar si limpede. Pentru ca nu treceam prin atatea emotii cand trebuia sa il mint pe tata in legatura cu unele plecari, pentru ca nu erau atat de dese. Si in mare parte pentru ca nu venisera astia cu izolatia sa imi bata in cap 12 ore din 24!! Spre deosebire de acum, cand de galagia asta nu imi pot auzi nici propriile ganduri, si nu numai de galagia provocata de bormasina asta tampita care imi gaureste parca tampla, ci si de galagia tuturor ideilor din mintea mea care se zbate fiecare pentru un coltisor propriu. Da, si acum e diferit. Cand eram la scoala, invatam ca proasta 24/24. Cu prietenii acum e naspa. Afara e hidos si eu nu inteleg de ce prefer sa stau in casa sa ma uit la seriale incontinuu in loc sa ies si sa .. ma plictisesc in grup. Totusi. E o perioada in care sunt taare aiurita si nici macar eu nu ma inteleg, si dupa cum vedeti tind sa devin usor .. melancolica. :))

Ma intorc la film, Foxfire pe numele lui mic, si ne vedem .. cat de curand sper.
Mi-e dor.

:* BitterSgirl